Actul I
Tabloul I
În sala de audienţe a palatului, demnitarii aşteaptă cu nerăbdare sosirea guvernatorului Riccardo. Acesta intră, salutându-i cu bunăvoinţă. Printre cei prezenţi se ascund însă şi vrăjmaşii lui, Samuel şi Tom, neştiuţi de el. Pajul Oscar îi aduce lista invitaţilor la balul mascat, iar Riccardo tresaltă de bucurie văzând numele Ameliei – femeia iubită în taină, dar soţia lui Renato, prietenul şi secretarul său credincios. Judecătorul cere izgonirea vrăjitoarei Ulrika, acuzată de practici necurate. Oscar o apără cu însufleţire, iar Riccardo, curios să-i pună la încercare puterea, hotărăşte să o viziteze deghizat în pescar.

Tabloul II
Văgăuna vrăjitoarei. În faţa unei mulţimi, Ulrika invocă puterile întunericului. Printre privitori se află şi Riccardo, mascat. Marinarul Silvano îi cere să-i ghicească soarta; vrăjitoarea îi prezice o avansare şi o răsplată bogată. Pe ascuns, Riccardo îi strecoară ordinul de înaintare şi o pungă cu aur, făcând profeţia să se împlinească pe dată. Apoi un lacheu anunţă vizita unei doamne din lumea înaltă. Mulţimea se risipeşte, rămâne doar Riccardo, care o recunoaşte pe slujnica Ameliei. Ascuns, el aude vocea iubitei rugând-o pe Ulrika să-i dea un leac care să o vindece de dragostea interzisă pentru guvernator. Vrăjitoarea o sfătuieşte să culeagă, la miezul nopţii, o buruiană de sub spânzurătoare. După plecarea ei, Riccardo îşi întinde palma pentru a-şi afla destinul. Ulrika, silită de insistenţa lui, îi vesteşte o moarte apropiată, venită din mâna unui prieten: primul care îi va strânge mâna. Şi chiar atunci intră Renato, care, neştiind nimic, îl salută. Curând, Silvano îl recunoaşte pe guvernator şi cheamă poporul, ce-l primeşte cu aclamaţii.

Actul II
Tabloul III
La marginea oraşului, pe câmpia pustie luminată de spânzurătoare, Amelia vine tremurând să culeagă iarba sortită. În întuneric se iveşte o siluetă: e Riccardo. El îşi mărturiseşte dragostea, aflând cu fericire că este împărtăşit. Idila lor e curmată de Renato, care îl avertizează pe guvernator că este urmărit de complotişti. Riccardo se retrage, cerându-i prietenului să însoţească până în oraş femeia misterioasă, fără a-i descoperi chipul. Îndată apar Samuel şi Tom cu ceilalţi conspiratori. Furioşi că şi-au pierdut prada, vor să afle identitatea necunoscutei. În ciuda împotrivirii lui Renato, Amelia e demascată. Simţindu-se trădat şi înjosit, Renato se lasă pradă mâniei şi se alătură duşmanilor guvernatorului.

Actul III
Tabloul IV
În cabinetul său, Renato o acuză pe Amelia de necredinţă. Ea se roagă cu disperare, cerând doar să-şi mai strângă fiul la piept. Înduioşat, Renato îi cruţă viaţa, dar hotărăşte că Riccardo trebuie să moară. Când sosesc Samuel şi Tom, el arde în faţa lor denunţul pregătit împotriva conspiratorilor, dovedindu-le loialitatea. Cei trei scriu numele lor pe bilete, puse într-o urnă. Amelia este obligată să tragă la sorţi: soarta îl alege chiar pe Renato. Oscar aduce invitaţiile pentru balul mascat – locul unde se va săvârşi crima.

Tabloul V
În apartamentele sale, Riccardo încheie actul prin care hotărăşte să-i trimită pe Renato şi pe Amelia în exil, vrând să pună capăt luptei dintre datorie şi pasiune. Primeşte însă o scrisoare: Amelia îl imploră să nu se arate la bal, unde îl pândeşte moartea. Dar avertismentul îi sporeşte dorul de a o revedea.

Tabloul VI
La balul mascat, conspiratorii se ascund în mulţime, aşteptându-l. Oscar, fără să bănuiască, le descrie costumul stăpânului său. Riccardo soseşte, iar Amelia, întâmpinându-l, îl imploră cu lacrimi să plece. El îi spune hotărârea sa: a doua zi îi va trimite împreună în Anglia. Cei doi îndrăgostiţi îşi iau rămas bun şi se îmbrăţişează. Renato, martor la scenă, îl loveşte de moarte. În ultimele clipe, Riccardo ordonă gărzilor să-l elibereze pe asasin, proclamă nevinovăţia Ameliei şi, iertându-şi duşmanii, îşi dă sufletul.