Rolurile și interpreții

Acţiunea are loc la Sevilla, Spania, în secolul al XVIII-lea.

ACTUL I
Tabloul I
Marele senior spaniol contele Almaviva o întâlnește la Madrid pe frumoasa Rosina şi se îndrăgosteşte de ea. Rosina se află sub tutela doctorului Bartolo, care vrea să se căsătorească cu ea pentru a intra în posesia averii sale. Pentru a se descotorosi de contele Almaviva, care-i face curte Rosinei, Bartolo pleacă cu ea din Madrid la Sevilla. Aflând aceasta, Almaviva îi urmează. În speranţa să o vadă pe Rosina, Almaviva hotărăşte să-i cânte la fereastră o serenadă. Chemarea sa înflăcărată rămâne însă fără răspuns. Melancolia contelui e risipită de venirea lui Figaro, bărbier vestit pentru iscusinţa sa în afaceri, intrigi şi mesaje de dragoste, fost angajat al contelui. Pentru o clipă, Rosina apare la balcon, de unde lasă să-i cadă, înainte de a fi trasă înapoi de Bartolo, un bilețel, în care întreabă cine este frumosul necunoscut care îi cântă serenade. Răspunsul lui Almaviva este tot un cântec, în care contele se prezintă sub numele de Lindoro, un student sărac. Îngrijorat, Bartolo se grăbeşte să plece la Basilio, profesorul de canto al Rosinei, însărcinat să aranjeze nunta tinerei fete cu bătrânul ei tutore.
În mintea lui Figaro se naşte un plan. Profitând de sosirea unui regiment de militari în oraş, contele va îmbrăca o uniformă militară, în care va merge la locuinţa lui Bartolo.
Tabloul II
Închisă în casă, Rosina scrie un bilet de dragoste pe care vrea să-l trimită lui Lindoro, cu ajutorul lui Figaro. Figaro soseşte, dar se ascunde auzind vocea lui Bartolo, care, însoţit de Basilio, se întoarce acasă. Don Basilio îl anunţă pe prietenul său de sosirea contelui Almaviva în oraş şi-l sfătuieşte să-l îndepărteze folosind arma calomniei. Întorcându-se, Figaro obţine pentru stăpânul său scrisoarea Rosinei, asigurând-o totodată pe tânăra fată de sentimentele înflăcărate ale lui Lindoro. Observând lipsa unei coli de hârtie, precum şi o pată de cerneală pe degetul Rosinei, Bartolo îi reproşează îndrăzneala de a fi scris o scrisoare fără ştirea lui. Pe scară se aude un zgomot îngrozitor. Îmbrăcat în haine militare, prefăcându-se beat, Almaviva cere să fie găzduit în casa doctorului. Cearta ce izbucneşte între el şi Bartolo, care face tot posibilul să-l gonească, se transformă într-un adevărat scandal, în urma căruia Almaviva e gata să fie arestat de gărzile care şi-au făcut apariţia, fiind atrase de zgomot. Dezvăluindu-i ofiţerului gărzii adevăratul său nume, Almaviva e lăsat să plece.

ACTUL II
Tabloul III
Sfătuit de Figaro, Almaviva face o nouă încercare de a-şi vedea iubita. Sub numele Alonso, el se prezintă lui Bartolo ca trimis al lui Basilio care, presupus bolnav, l-a desemnat să-l înlocuiască la o oră de muzică. Bănuitor, Bartolo cere să asiste la lecţie, dar pentru a le da celor doi îndrăgostiţi prilejul de a fi singuri, Figaro îl îndepărtează sub motivul că trebuie să-l bărbierească. Intrarea neaşteptată a lui Don Basilio este pe cale să determine o catastrofă, pericol evitat de Almaviva, care îl mituieşte să tacă. Dându-și seama că e înşelat, Bartolo îi dă afară pe conte şi pe isteţul bărbier, trimițându-l în grabă pe Basilio după notarul care trebuie să încheie, fără întârziere, căsătoria lui cu Rosina. Bătrânul doctor o convinge pe Rosina că Figaro şi Lindoro nu urmăresc altceva decât să o răpească pentru contele Almaviva. Crezându-se înşelată, Rosina îi mărturiseşte că era gata să fugă la miezul nopţii, ajutată, bineînţeles, de Figaro şi de cel pe care-l credea îndrăgostit de ea. Fără a mai pierde nicio clipă, Bartolo pleacă să aducă gărzile pentru a-i surprinde şi aresta pe cei doi cutezători.
Tabloul IV
Conform planului, Almaviva şi Figaro pătrund în casă la miezul nopţii, folosind o scară rezemată de balcon. Rosina îi aşteaptă pentru a le face reproşuri. Uimirea şi bucuria ei însă nu mai cunosc margini când ea descoperă că Lindoro şi Almaviva este aceeaşi persoană, care, în genunchi, îi oferă dragostea, averea şi numele lui. Eroii încearcă să fugă, însă lipseşte scara.
Basilio, conform înţelegerii cu Bartolo, soseşte însoţit de notar. Mituit de această dată cu un inel de aur, el consimte să fie martor la căsătoria contelui cu Rosina. Bartolo intră în casă însoţit de strajă, însă este prea târziu. Almaviva şi Rosina sunt declaraţi soţ şi soţie. Cei prezenţi îi felicită pe tineri. Dragostea a învins din nou, cu ajutorul lui Figaro, cel mai isteţ bărbier din Sevilla.