ACTUL I
Populația Ciprului urmărește de pe mal efortul corabiei lui Otello, guvernatorul lor plecat să lupte împotriva turcilor, de a acosta, cu toată furtuna potrivnică. Doar Iago, stegarul său, nu este îngrijorat, căci numirea comandantului Cassio în locul lui îl umple de ură. Pe mal se află și Roderigo, tânărul venețian, îndrăgostit de Desdemona – frumoasa soție a războinicului maur. Mulțimea sărbătorește victoria, iar Iago, nebănuit de nimeni, îl întărâtă pe Roderigo împotriva lui Cassio, declanșând cu rea intenție un scandal. Cei doi tineri se înfruntă, dar lupta dintre ei este întreruptă de apariția lui Montano, care este rănit și ofensat de către Cassio. În plină încăierare apare Otello și Desdemona. Otello îl găsește vinovat pe Cassio și îl lipsește de gradul militar.
Rămași singuri, Otello și Desdemona evocă clipele de încântare ale începutului iubirii lor și își reînnoiesc jurămintele.

ACTUL II
Pentru că nu a putut obține iertarea stăpânului său, Cassio cere sfatul lui Iago și, la sugestia acestuia, se adresează Desdemonei cu rugămintea de a-l ajuta. Cei doi tineri sunt zăriți de către Otello. Mânat de demonii urii sale, Iago, prin vorbe cu două înțelesuri, îi strecoară în sufletul maurului, gelozia față de o presupusă iubire între Desdemona şi Cassio.
Locuitorii Ciprului îi oferă Desdemonei flori și daruri. Zâmbind, aceasta se apropie de Otello, cerându-i fără ocolișuri bunăvoința pentru Cassio. Otello o refuză cu duritate. Întâmplarea vine în ajutorul lui Iago, care, apoi, ca dovadă, pretinde că batista dăruită de Otello soției sale a ajuns în mâinile amantului, când, de fapt, Emilia, soția sa, a găsit-o.
Cuprins de o durere cumplită, Otello jură că îi va pedepsi pe cei doi presupuşi amanți.

ACTUL III
Sala regală a castelului.
Otello cere Desdemonei batista pe care i-o dăruise ca simbol al dragostei curate. Ea nu-și mai amintește unde a lăsat-o. Înnebunit de bănuieli, Otello o insultă și rămâne surd la încercările Desdemonei de a se dezvinovăți.
Pentru a face mai credibilă trădarea, Iago îl pune pe Otello să urmărească o discuție cu Cassio, care povestește despre aventura sa cu o fată. Otello este convins că, locotenentul său se referă la Desdemona. În faţa acestei ultime dovezi, Otello nu mai are nici o îndoială - Desdemona l-a înșelat. Otello nu mai ține seama de prezența ambasadorilor venețieni și își insultă în public soția. Victoria lui Iago este deplină. În noaptea care va urma, Roderigo îl va ucide pe Cassio, iar Desdemona va muri și ea.

ACTUL IV
În camera sa, Desdemona se pregătește de culcare. Chinuită de presimțiri sumbre, își amintește cântecul salciei, ascultat în copilărie. Abia și-a terminat rugăciunea, că Otello intră, întrebând-o dacă este pregătită să se înfățișeze judecății cerești. Desdemona înțelege, îngrozită, că soțul ei vrea s-o ucidă. Vestea că și Cassio, singurul prieten de încredere al maurului, a fost omorât, îi slăbește și mai mult curajul. Acuzând-o de adulter, Otello îi ia viața. Desdemona moare rostind: "Sunt nevinovată!". Agitată, Emilia vine să-și anunțe stăpânii că, lovit de moarte în lupta cu Cassio, Roderigo a dezvăluit toate planurile lui Iago și descoperă îngrozită trupul neînsuflețit al Desdemonei. Atrași de țipetele ei, sosesc Cassio, Iago și Lodovico. În fața tuturor, Emilia dezvăluie intriga țesută în jurul batistei pierdute. Otello ordonă arestarea lui Iago, apoi, înfingându-și un pumnal în piept, se prăbușește alături de cea, care a murit nevinovată.